Editorial, Stirile Fierbinti

„SĂ NU NE TRATEZE CA PE NIȘTE ANIMALE”



 

Abuzurile, traumele emoționale, neglijența, lipsa de libertate, a atașamentului, tristețea chinuitoare, sunt rezolvate prin moarte în orfelinatele din România. Prin sinucideri.

În 2000, când a început reforma în Casele de copii, am sperat, ca unul care a trecut prin sistem, că schimbarea va fi spre binele copilului. În interesul superior al copilului. Așa cum prevede legea. Drepturile copilului. CEDO. Că în aceste instituții se vor promova concepte bazate pe modele familiale. Responsabilitate. Integritate. Competență. Transparență. Profesionalism.

Adelin Stoica, un băiat de 13 ani, a decis că viața într-un asemenea Centru de protecție a copilului nu merită să fie trăită. A fost găsit spânzurat  cu șireturile de tocul unei uși în camera sa din centrul de la Zăgujeni, Caraș-Severin. Părinții lui Adelin cred că este vorba de o crimă. Ancheta este în desfășurare

Abuzurile, traumele emoționale, neglijența, lipsa de libertate, a atașamentului, tristețea chinuitoare, sunt rezolvate prin moarte în orfelinatele din România. Prin sinucideri.  Printre ei, Nicu și Cristina, doi adolescenți din Craiova. Fata s-a spânzurat. Băiatul s-a aruncat de la etaj. Cei doi erau în grija Protecției Copilului Dolj. Asta se întâmpla în 2015.

Alte 852 de decese au avut loc în sistem în perioada 2013- 2015, conform datelor Ministerului Muncii.

În 2000, când a început reforma în Casele de copii, am sperat, ca unul care a trecut prin sistem, că schimbarea va fi spre binele copilului. În interesul superior al copilului. Așa cum prevede legea. Drepturile copilului. CEDO. Că în aceste instituții se vor promova concepte bazate pe modele familiale. Responsabilitate. Integritate. Competență. Transparență. Profesionalism..

Cu atât mai mult cu cât siniștrii pedagogi care făceau legea în  orfelinatele comuniste fuseseră înlocuiți cu oameni noi. Cu educatori. Specializați. Cică în domeniu. Care mai de care mai frumoși, mai religioși și mai deștepți.

Este halucinant faptul că, în zilele noastre, deși au trecut 155 de ani de la abolirea sclaviei, copiilor încă li se mai pune jug. Sunt legați cu funia de ușă ca să nu fugă. Li se ridică garduri și se bat cuie în geamuri.

Li se confiscă telefoanele. Echipamentul. Li se pun foarfecele în păr împotriva voinței lor. Sunt considerați o  proprietate. Un bun de care dispui după bunul plac. Negrii pe plantație.

Sunt crescuți ca să tacă. Să plece capul. În fața maximului tupeu. Să le fie rușine de ceea sunt. Ca metodă de corijare folosesc medicamente pentru bolnavi psihic. Pacienți la Spitalul de nebuni. Asta ca să acopere incompetența. Lașitatea. Prostia.

Nu e de ajuns  că inocenții intră în sistem cu traume teribile. Că acasă au cunoscut foamea, lipsurile, bătăile,  abjecția. Abandonul. Violul. Copiii mai trebuie să facă față umilirii, batjocurii. Răutăților. Marginalizării. Disprețului. Urii.

Într-un sistem bolnav care e împotriva lor, copiii nu își mai doresc nimic de la viață. Perfidia oamenilor, blondul platinat, răutatea, meschinăria, prostia crasă care îi înconjoară, întunecimea, multiplele dezamăgiri cu care se confruntă anulează, într-un final, copilăria de care nu se mai pot bucura.

Adelin, un băiat de 13 ani a decis că viața într-un asemenea Centru de protecție nu merită să fie trăită. A fost găsit spânzurat  cu șireturile de tocul unei uși în camera sa din centrul de la Zăgujeni, Caraș-Severin.

( Poetul Aurel Onișor, cu care am copilărit în Casa de copii Beclean , a ales să sfârșească într-un mod similar. Bântuit de fantomele trecutului, s-a spânzurat cu o sârmă. În locuința sa.)

„Le-a interzis telefoane ca să nu mai vorbească, să nu spună cum o duce acolo”, povestesc rudele lui Adelin. Rudele acuză că Adelin ar avea pe trup urme de lovituri.

Un sistem care a ucis sute de copiii instituționalizați și care continuă să ucidă.

Cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului cer pedepsirea tuturor celor responsabili de exterminarea a 771 de copii cu dizabilități internați in căminele ceaușiste. În acest sens a fost depusă o sesizare penală la Parchetul General.

Vișinel Bălan, unul dintre copiii lui Ceaușescu, cum se declară, licențiat în drept și teatru, masterand în științe penale și în asistență socială, a pus sub lupă sistemul de protecție a copilului. A chestionat sute de tineri instituționalizați. Concluziile sunt dureroase:

„Să nu ne trateze ca pe niște animale” (15 ani)

„Șeful de centru să nu ne mai bată la orice chestie” (16 ani) 

„Să nu ne mai înjure niciodată” (16 ani)

„Să ne ofere șansă la viață” (17 ani).

Am mai spus-o și cu altă ocazie: pe vremea mea, educația se făcea cu bâta. Azi, există o  armă mult mai teribilă, mai nimicitoare  și mai perversă: Imbecilitatea.  Isteriile, paranoia, mugetele de măgar, ignoranța devin, într-un sistem atașat de ideologii și metehne comuniste, etaloane ale puterii. Embleme ale educației și culturii.

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

* Comentariile postate pe acest site care conţin injurii, mesaje obscene, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, atacurile la persoană, anunţurile publicitare, vor fi şterse. Autorul comentariului este singurul responsabil pentru cele afirmate şi va fi tratat ca atare.