8 IUNIE 1944: ULTIMUL DRUM AL EVREILOR DIN BECLEAN

La 8 iunie 1944, ultimul tren al morții pleca din gara Dej către lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. În vagoanele de vite se aflau ultimele rămășițe ale unei comunități care, timp de decenii, definise viața economică, culturală și socială a Becleanului și a satelor din jur. Astăzi, după exact 82 de ani, analiza documentelor istorice, completată de mărturia emoționantă a supraviețuitoarei Ruth Buschman, dezvăluie mecanismul brutal prin care peste 1000 de evrei din Beclean și împrejurimi au fost șterse din istoria locală în mai puțin de o lună.

Conform studiilor publicate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ,,Elie Wiesel” , în urma conferinței secrete de la Satu Mare din 26 aprilie 1944, s-a decis ghetoizarea rapidă a evreilor din regiune.  Baza de date a Muzeului Holocaustului din Nordul Transilvaniei spune că peste 7.800 de evrei din întreg județul Someș au fost escortați în ghetoul amenajat în pădurea „Bungăr” de lângă Dej.

Cercetările publicate de istoricul Randolph L. Braham în lucrarea „Politica genocidului. Holocaustul din Ungaria” documentează lichidarea ghetoului din Dej prin trei transporturi feroviare masive organizate de autoritățile maghiare în colaborare cu naziștii:

8 iunie 1944: Ultimul tren, încărcat cu 1.364 de evrei.

Data de 8 iunie 1944 reprezintă, așadar, actul final al prezenței evreiești în Beclean. În acest ultim transport au fost înghesuiți în vagoane de vite ultimele grupuri din ghetou, alături de mici grupuri de evrei transferați din ghetoul de la Cluj.

Rapoartele oficiale ale Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România arată că aproximativ 75-80% dintre cei sosiți în aceste transporturi au fost trimiși direct în camerele de gazare în primele ore de la coborâre.

Mărturii cutremurătoare despre acest iad au fost lăsate de Zoltán Singer, în volumele sale memorialistice:

Dincolo de cifrele arhivelor, rămâne mărturia cutremurătoare a lui Ruth Buschman, născută în Beclean, conservat în colecțiile United States Holocaust Memorial Museum (USHMM). Ruth a supraviețuit regimului de exterminare din Auschwitz, însă familia ei extinsă a fost asasinată în camerele de gazare.

Cei peste 90% dintre evreii din  Beclean, județul Someș,  care au fost uciși în camerele de gazare de la Auschwitz-Birkenau în vara anului 1944 au fost incinerați. Nu există morminte, nu există cruci, nu există pietre funerare. De aceea, singurul loc unde numele sau memoria familiilor lor mai sunt gravate în piatră este cimitirul de acasă, din Beclean, pe mormintele bunicilor și strămoșilor lor care au murit înainte de 1944.

Cimitirul evreiesc din Beclean este singurul spațiu sacru neatins. Pietrele funerare (matzevot) rămase acolo, acoperite de vegetație și erodate de timp, sunt ultimii martori tăcuți care demonstrează că acești oameni au existat, au clădit orașul și au avut o cultură bogată înainte de a fi șterși din istorie la 8 iunie 1944:

Pietrele de mormânt rămân strigăte mute de piatră. Ele amintesc trecătorilor că Holocaustul nu a fost doar o statistică îndepărtată, ci o tragedie care a pornit chiar de pe străzile pe care pășim astăzi, în Beclean. Fotografiile din cimitir vorbesc despre absență, singurătate și datoria noastră de a nu uita.