Beclean | Cartea-document care readuce la viață drama inundațiilor din 1970
O pagină de istorie dramatică și valoroasă pentru comunitatea locală iese la lumină odată cu apariția volumului „În noapte, pe Someșul Mare casele alunecă cu lampa aprinsă. Inundațiile din 12-15 mai 1970 de la Beclean”. Semnată de profesorul Liviu Conea, lucrarea creionează un tablou emoționant al celei mai mari catastrofe naturale din istoria modernă a orașului. Cartea are o prefață semnată de primarul Becleanului, Nicolae Moldovan, care subliniază importanța păstrării memoriei colective.
E de menționat că profesorul Liviu Conea depășește simpla rigoare a cercetării istorice. În paginile acestei cărți, el nu adună doar date statistice reci. Autorul reușește să sintetizeze, înainte de toate, trăirile intense ale unei comunități luate prin surprindere de furia apelor.
Un detaliu care captează atenția este însuși titlul cărții, desprins parcă dintr-un scenariu apocaliptic. Potrivit mărturisirii scriitorului, imaginea caselor care „alunecă cu lampa aprinsă” sugerează cum au fost măturate de puhoaie, rând pe rând, gospodăriile oamenilor, dar vorbește în egală măsură și despre puterea comunității de a merge mai departe.
În carte regăsim și o pagină-document, o filă salvată din arhivele vremii și recuperată dintr-o veche lectură școlară, intitulată „Lecția curajului”. Această poveste redă destinul dramatic al unei mame, Maria din Beclean, care s-a aruncat fără ezitare în puhoaiele Someșului pentru a-și smulge fetița de patru ani din ghearele morții. După ore în șir de luptă disperată cu valurile violente, ea a reușit să se agațe de ramurile unui copac, ținându-și copilul la piept, deasupra apelor, până la sosirea salvatorilor.
De asemenea, întâlnim și mărturia lui Rudolf Paranciuc, pe atunci un elev de 14 ani. Acesta își amintește prevestirile ciudate ale naturii, precum miile de furnici care urcau pe fundația casei sale de pe strada Horea cu doar o seară înainte de dezastru. Memoria sa păstrează, însă, și episoadele tragice în care colegi de clasă sau gospodării întregi, precum cele ale lui Urs și Onișor, au pierit înghițite de Someș, în timp ce locuințele le pluteau neputincioase pe ape.
Dincolo de cifrele reci ale pagubelor și de acuratețea documentelor de arhivă, cartea reușește să salveze de la uitare spiritul acelor timpuri, al acelei primăveri din 1970. Este dovada că, până și în cele mai negre nopți, când casele se prăbușesc în puhoaie, lampa demnității și a speranței refuză să se stingă.